„What happened to Monday” este un film distopic science-fiction din 2017. A fost filmat în întregime în România, mai exact în Constanța și în București pe parcursul a 94 de zile. În timpul producției, titlul s-a schimbat în „Seven Sisters.” Dar, în momentul în care a fost preluat de Netflix, s-a adoptat titlul original.

Filmele distopice nu au un succes financiar uriaș și multe par să se piardă în conștiința comună. „What happened to Monday” nu va fi o excepție. Subiectul e uzat, lipsit de efecte speciale. E poate un pic prea apropiat de realitatea cotidiană. Suprapopularea planetei a dus la instaurarea unui regim dictatorial în care familiile sunt obligate să păstreze un singur copil. Șapte surori au ajuns la maturitate și trebuie să evite guvernul, în timp ce investighează dispariția uneia dintre ele. Nu ai nevoie de prea multă imaginație pentru a îți da seama încă de la început cum va lua situația „o turnură neașteptată.” Subiectul e chiar pueril. Guvernul nu e interesat în a își păzi secretele. Oricine poate intra pe ușa din față, cu puțin ajutor din partea unui paznic mărunt. Populația e „trezită”…….cu o informație pe care era imposibil să nu o bănuiască. Fiecare fărâmă de șoc frizează falsitatea.

Glenn Close și Williem Defoe apar suficient de puțin în film încât să poți uita liniștit că există. Naomi Rapace, o actriță suedeză ce preferă filmele de acțiune precum Alien, lasă exoplanetele în urmă și joacă șapte roluri a șapte surori diferite din punct de vedere al comportamentului și al temperamentului. Asta era cel puțin impresia pe care trebuia să o dea. Cele șapte arată, așa cum e de așteptat, la fel. Există diferențe minore, greu de sesizat. Felul în care își poartă părul e cheia diferențierii. Interpretarea lui Naomi e total lipsită de orice putere de convingere. Cinematografia e de apreciat. Scenele de acțiune sunt predominante, dar spre deosebire de alte filme de acest gen, nu sunt deranjante. Fiecare cadru își găsește rolul în imaginea de ansamblu. Pe acțiune, Naomi Rapace excelează. E capabilă să transmită emoția unei lupte. Când e vorba de sentimente mai complexe, își pierde statutul de actriță. Din tot filmul, doar luptele ies în evidență. Nivelul de profunzime pe care îl putea atinge e îngropat. Tot potențialul e aruncat la gunoi.

„What happened to Monday” încearcă să dezbată anumite probleme morale. Regimul dictatorial e un subiect des argumentat în filmele sf. De data aceasta, mergem pe premisa copilului unic pe familie. Doar că nu există penalizări materiale. Un al doilea copil va fi preluat de guvern și „pus la somn.” Scenariul se bazează pe faptul că nimeni nu are dreptul de a decide cine trăiește și cine moare. Persoana care se joacă de-a Dumnezeu e, bineînțeles, liderul partidului. În același mod clișeic, se merge pe premisa că fiecare lucru pe care îl face liderul e pentru binele comun. Un singur individ nu e și nu poate fi mai important decât colectivitatea. Politica copilului unic e deja implementată în China comunistă. Nu e greu de imaginat că s-ar putea răspândi la nivel mondial. Consecințele unei astfel de politici au rezultate favorabile în contextul suprapopulării. E un fapt demonstrat. Dar merită să supraviețuiești într-o lume în care omenirea își pierde umanitatea?

Din păcate, s-a zgâriat doar suprafața contextelor morale. Prin decizia de a plasa acțiunea în prim-plan, „What happened to Monday” a devenit unul dintre acele filme de duzină. Un scenariu prost combinat cu o actriță acceptabilă și un montaj inteligent rezultă un film mediocru. Peste o săptămână, probabil că nu îmi voi aminti nici numele lui. „What happened to Monday” e personificarea risipei, a irosirii multiplelor posibilități.

Mona Szucsik

Vezi toate postările

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other