Cu Povestea unei crime este ca în cazul multor producții de succes: dacă îl laudă criticii, înseamnă că este oribil iar dacă îl urăsc, are mari șanse să fie genial.

Născut în 1744, Jean-Baptiste Grenouille (Ben Whishaw) este un tânăr cu un acut simț al mirosului, încă de la naștere. El devine obsedat de captarea esenței corpului uman după uciderea unei fete adolescente. Grenouille poate detecta și distinge mirosurile de la mile depărtare și, pentru instinctul feroce al unui supraviețuitor, el devine îndrăgit de stăpânul parfumier Baldini (Dustin Hoffman). Grenouille revigorează averile bătrânului, însă dorința uneori nebunească de a capta mirosul unor lucruri precum sticla, fierul sau chiar al unei pisici, îl face pe acesta ajungă în pragul morții. După o însănătoșire miraculoasă, îl roagă pe stăpânul Baldini să îi ofere actele necesare unei călătorii la Grasse, în Franța, cu condiția de a îl răsplăti pe maestrul italian cu rețete pentru viitoarele sale creații.

Aici, Grenouille își dedică ambiția secretă, declanșată de un eveniment violent în umbra străzilor din Paris. El va crea mirosul perfect – o alchimie pentru care va avea nevoie de 13 cadavre feminine frumoase. Hainele victimelor sale sunt prezentate într-o scenă, de-a lungul unei foi de prelată, ca și cum ar fi fost adunate de un expert criminalistic din secolul 21. Alan Rickman, jucând rolul tatălui celei mai frumoase fete, pentru care Grenouille are o fascinație deosebită, spune cu seriozitate orășenilor înspăimântați că trebuie să înceapă să gândească precum gândește criminalul. O abordare remarcabilă aș putea spune, dar într-un final dovedindu-se ineficientă.

Nu am vrut să văd trailer-ul sau să citesc ceva despre acest film. Știam la vremea aceea doar că este regizat după un roman scris de Patrik Suskind, „Istoria unui ucigaș”, ceea ce clar m-a făcut să vreau să îl vad. Voiam pur și simplu să fiu surprinsă și să aflu fiecare amănunt fără să am idei despre ce este vorba. Nu îmi imaginam unde avea să mă poarte filmul, iar fiecare complot mi-a adus un zâmbet doar când credeam că filmul merge într-o direcție prea întunecată, și credeți-mă, acest film devine destul de întunecat într-un timp foarte scurt. Ce am apreciat mai mult la film a fost modul în care regizorul și întreaga echipă au reușit să transmită prin imagini unul dintre simțurile omului: mirosul.

Ben Whishaw este un actor de excepție, cunoscut pentru rolul „Hamlet” din tragedia omonimă sau pentru rolul agentului Q din seriile „James Bond 007: Coordonata Skyfall”. Ben intră în rolul lui Grenouille, personajul fiind unul monstruos, însă acesta îl joacă pur și simplu ca un om care nu are de ales decât să cedeze naturii sale. Grenouille, din pricina personajului misterios, dialogul acestuia este aproape inexistent, dar producția se folosește de dialogul personajelor auxiliare pentru nu a menține privitorul numai cu imagini. Cu toate acestea,  regizorul se descurcă destul de bine în a reda viaţa lui Grenouille şi peripeţiile prin care acesta trece. Mai mult, până la sfârşitul filmului apuci chiar să înţelegi rolul important pe care-l joacă mirosul în întreaga poveste. Un episod ce s-a dovedit extrem de greu este cel al scenei finale în care Grenouille vrăjeşte o întreagă piaţă plină de oameni cu esenţa creată de el.

Pentru distribuția în roluri secundare, îi regăsim în special pe John Hurt (naratorul nostru), Dustin Hoffman și marele Alan Rickman în rolul de tată ce încearcă din răsputeri să își salveze fiica. Tom Tykwer este un regizor foarte entuziast nu numai pentru producții ca „Lola rennt” sau „Heaven”, care au fost destul de apreciate, iar gama lui ca regizor este uimitoare și cu „Parfum”, el devenind un „must-see” al cinematografiei. Este un film strălucit despre simțul mirosului.                                                          

                                                                                                              

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other