articol de Alexandra Bălțoi, Jurnalism, anul II

Mahatma Gandhi şi-a dedicat întreaga viaţă luptei pentru independenţă, pentru drepturile politice şi civile ale indienilor şi pentru ca cei din clasele sociale defavorizate să ducă o viaţă mai bună.

Părintele națiunii indiene independente, cum mai este numit, i-a cucerit pe oameni cu stilul său de viaţă simplist şi cu caracterul său puternic, devenind o adevărată inspirație. A primit titlul de „Omul Anului” în 1930 și a fost desemnat al doilea, după Albert Einstein, pe lista „Personalităților Secolului” la sfârșitul lui 1999. Ziua sa de naștere, 2 octombrie, este sărbătoare națională în India, iar la 15 iunie 2007 Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat în unanimitate rezoluția ce declară această zi drept „Ziua Internațională a Non-Violenței”.


Ideea principală în vederea obținerii libertății în viziunea acestuia era non-violența, Gandhi fiind și astăzi un model pentru lumea întreagă în ceea ce privește non-violența ca soluție. Ideile prin care non-violența este o soluție corectă s-au validat prin exemplul propriu al lui Mahatma Gandhi, acesta având un impact major asupra conștiinței Imperiului Britanic, dovedind că un popor de țărani poate înfrunta o forță atât de mare, prin rezistență spirituală, pașnică.


O viață minimală și productivă erau pentru Gandhi destul pentru a trăi liber. Exemplul său de simplitate l-a adoptat renunțând la modul de viață occidental pe care îl dusese în Africa de Sud, unde a și experimentat discriminarea rasială.


„Nu merită să ai libertate, dacă aceasta nu include și libertatea de a face greșeli”: într-o astfel de libertate credea, părintele Indiei moderne. A rămas la fel de liber și spiritual, chiar și în pragul morții: „Dacă mi-e scris să mor de glonțul unui nebun, o voi face zâmbind”, chiar cu câteva zile înainte să moară.

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *