recenzie de Teea Tatomir

Când eram puțin mai mică, excludeam cititul din orice unghi și mă axam pe filme, iar mama, în încercarea ei de a mă face să apreciez cât de puțin cărțile, mi-a pus într-o zi în mână Madame Bovary, a lui Gustave Flaubert.

O carte care, la început, credeam eu, se pierde în detalii minuscule și sare puțin de la un subiect la altul. Am continuat să o citesc și observam uluită că nu îi mai puteam da drumul din mâini, ochii se învârteau de la stânga la dreapta pe rândurile cu litere mici. După ce am terminat cartea, am rămas cu o părere de rău, voiam să continue, să nu se termine niciodată și să mă insoțească mereu pentru că a fost și un adevărat jurnal de sfaturi.

Acum, la câțiva ani distanță, am reînceput cartea care m-a făcut să iubesc cititul. Aceleași gânduri m-au încercat, doar că acum am înțeles-o mai bine și chiar m-am regăsit în dramatica poveste a eroinei noastre, Emma Bovary.

Romanul dezbate tema iluziilor pierdute în viață. Publicat în anul 1857, ne va uimi cu libertatea de scriere, dar și cu gândirea protagoniștilor care se apropie de cea din zilele nostre.

La fel ca în realitate, și în roman, iubirea romantică învinge rareori. Iar ceea ce învinge cu adevărat este impuritatea vieții, în lupta cu inocența ce se risipește încet.

Povestea este simplă și ușor de descifrat. O femeie cu personalitate puternică și impozantă nu-și găsește fericirea în căsătoria cu un medic de la țară, un bărbat grijuliu și iubitor, dar monoton. Astfel, aceasta caută iubirea în brațele unor amanți de la care așteaptă evadararea pe care o întâlnise numai în romanele de dragoste pe care le citea.

Gustave Flaubert a scris o carte despre moravurile vremii, fără a conștientiza ce capodoperă literară va fi. Întâlnim în carte scene în care autorul ne explică lucrurile într-un mod direct, însă sunt si pagini în care ne lasă să empatizăm cu eroina, pentru ca apoi să ne îndepărtăm singuri din cauza deciziilor sale iraționale. Povestea Emmei Bovary este povestea unei femei neîmplinite, care așteaptă altceva de la viață și care spera să găsească acel alceva dincolo de barierele impuse de cultură și de normele morale ale vremii. Și după cum e de așteptat, atunci când a venit în viața ei momentul în care și-a dat seama că adulterul nu o mai satisface, sfoara este deja strânsă în jurul gâtului ei, ducând-o spre abis.

Îmi place să o numesc eroina romanului, dar dacă este așa, vă veți răspunde voi la finalul lecturii. Ceea ce este cert este faptul că Emma este personajul care se remarcă cel mai mult în carte. Ceilalți sunt niște simple marionete cu ajutorul cărora aceasta își exprimă sentimentele, trăirile, bucuriile și dezamăgirile.

Frumusețea și farmecul romanului constă, probabil, în faptul că Gustave Flaubert a creat un personaj extrem de realist, în ale cărui trăiri s-au regăsit multe persoane și se pot regăsi și în ziua de azi. Sunt puțini cei care se pot mulțumi cu ceea ce au lângă ei sau cu ceea ce le-a oferit viața.

Pe lângă lucrurile frumoase, cred că romanul are de suferit din pricina descrierilor mult prea lungi. Sunt foarte multe pagini în care Flaubert tinde să pictisească și să întrerupă drama în desfășurare prin descrierea garderopei, mobilierelor sau a priveliștilor. Vom întâlni astfel de descrieri încă de la începutul cărții, dar mai ales la final, unde ultimele pagini de descriere nu își mai aveau rostul, iar finalul putea veni mult mai devreme.

Cu toate acestea, Flaubert a reușit să ridice romanul Madame Bovary mult deasupra cărților de duzină. Câte cărți au avut ca punct de plecare premisa femeii care devine adulterină? Și pe lângă asta, oare câte au putut fi transformate într-un studiu psihologic care înalță eroina la nivelul marilor personaje ale literaturii universale?

sursa foto: medium.com

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other