„În ultima sută de ani, oamenii au definit homosexualitatea ca o preferință sexuală (asemănătoare unei preferințe pentru vinul alb în locul celui rușu), ca un dar din partea zeilor care îi oferă unei persoane înțelepciune și puteri de vindecare, ca un păcat înfiorător, o boală mentală sau pur și simplu un element al diversității umane.” (Mondimore,1996)

Te naști homosexual sau devii unul? O întrebare frecventă la nivel național și nu numai. Cei care au atitudini pozitive față de homosexualitate tind să creadă că orientarea sexuală nu depinde de factori sociali, ci că este ceva cu care te naști. Cei care au atitudini negative asupra fenomenului cred că homosexualitatea are cauze sociale, că este „contagioasă” și că se poate răspândi prin manipulare.

Dar dacă nici nu ne naștem, nici nu decidem să devenim homosexuali? O explicație interesană vine din partea lui Sigmund Freud care consideră că „toți oamenii se nasc bisexuali și că devin homosexuali sau heterosexuali în funcție de anumiți factori care le condiționează dezvoltarea, de interacțiunea cu părinții sau alte persoane.”

Privind înapoi în timp, putem observa numeroase personalitați cu înclinații homosexuale. Au fost militari, cuceritori, oameni de știință sau artiști. Din cele mai vechi timpuri, au existat state sau regiuni care au acceptat practicile homosexuale și chiar le-au încurajat. Printre aceste state se numără Grecia Antică și Roma Antică.

Epaminondas, cunoscut războinic în Antichitate, s-a remarcat și prin înclinația sa homosexuală. Acesta era cunoscut pentru relația sa cu Pelopidos, un camarad căruia i-a salvat viața într-o bătălie. Cei doi au pus bazele unei armate de elită, Batalionul Sacru al Tabei, format doar din homosexuali. Tactica sa a fost preluată și de Alexandru Macedon, un mare cuceritor. S-a spus că ar fi avut o relație cu Hephosestion, luptător macedon de origine nobilă. Alexandru ar fi spus că relația dintre ei este ca cea a lui Achile cu Patroclus, două personaje cunoscute pentru relația lor homosexuală.

În timpurile noastre, rata homosexualității a crescut, însă și cea a discriminăii. Fenomenul discriminării este des întâlnit în România. Un studiu realizat de Consiliul Național al Discriminării indică faptul că 65% dintre români ar ține secret dacă ar afla că un membru al familiei este gay, 50% dintre români nu s-ar simți confortabil cu un coleg de muncă homosexual, iar 56% n-ar fi dispuși să ia masa cu o astfel de persoană.

Multe cupluri homosexuale își doresc familii, ceea ce implică și unul sau mai mulți copii. Dar pot fi homosexualii părinți buni? O Asociație de Psihologie a efectuat studii  pe grupuri de copii crescuți de părinți homosexuali. S-a demonstrat că aceștia au la fel de multe șanse să aibă o orientare de tip homosexual ca cei crescuți în familii heterosexuale. Aceeași Asociație a declarat în urma altor studii că nu au fost găsite dovezi care să ateste diferențe în dezvoltarea inteligenței, adaptarea socială, psihologică sau a relațiilor interumane între cele două grupuri de copii.

Cum bine știți, homosexualii au fost marginalizați de-a lungul timpului. Asta i-a determinat pe mulți dintre ei să se confrunte cu o criză a identității. I-a făcut să se ascundă, să le fie rușine cu ceea ce sunt și să își consume relațiile în spatele ușilor închise.

Pentru a elucida întrebarea centrală, se pare că peste 35 de ani de cercetare științifică demonstrează că homosexualitatea nu este asociată cu vreo tulburare mentală, emoțională ori cu probleme sociale.

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other