„Flatliners” este un remake al unui film din anii `90, apărut în septembrie 2017. Este regizat de Niel Arden Oplev. Nume precum Ellen Page, Diego Luna sau Nina Dobrev au atras atenția publicului asupra acestuia. Trebuie să recunosc că aveam așteptări imense. Originalul a propulsat carierele unor actori celebri, precum Julia Roberts sau Kiefer Sutherland. Ideea pe care se bazează scenariul poate produce povești impresionante.

Cinci studenți la medicină experimentează pe ei înșiși pentru a descoperi dacă există viață după moarte. Courtney și-a pierdut sora cu nouă ani în urmă și, de atunci, e obsedată de ideea de a o regăsi. Ca om de știință, vrea să dovedească că e ceva mai mult acolo, ceva ce noi nu putem vedea. Își oprește inima pentru un minut, documentând întregul proces. Scanările arată că există activitate cerebrală post-mortem, cea mai intensă fiind exact înainte de revenirea la viață. Aparent, Courtney iese din propriul corp, vede acea „lumină”, se vede pe ea însăși, devine conștientă de energia din care e format universul. Se sugerează că s-ar putea ca viața noastră să continue și după „linia morții.”

Și aici e punctul în care se abandonează întreaga idee pe care e bazat filmul. Aici totul devine un clișeu. Colegii ei îi urmează exemplul, experimentează câteva minute în „viața de apoi.” Doar că aceștia uită scopul inițial, dorința de a răspunde la niște întrebări ce ne macină de secole. Courtney, prin repornirea întregului ei sistem cerebral, a reușit să își amintească lucruri de care nici nu era conștientă că le știe. Tot ce au vrut ceilalți au fost performanțe academice extraordinare. „Flatliners” e doar o scuză pentru un film de groază, scuză îmbrăcată într-un costum atrăgător. E împânzit de clișee: fantomele care îți răsar în spate, cele care te trag prin casă, împingându-te către propria moarte, cele care te vânează constant în locuri comune. În momentul în care alunecă către acest gen, vei ști ce se va întâmpla în continuare. Apar demoni din trecut care vor să-i rănească, demoni construiți din cel mai mare păcat al lor, cea mai mare vină. Spre sfârșit oferă un mesaj important: trebuie să ne iertăm pe noi înșine, să nu ne lăsăm trași înapoi de propriile greșeli. Doar prin iertarea și acceptarea persoanei din interiorul tău poți să trăiești cu adevărat. Poate că despre asta a fost vorba încă de la început. Poate că am ratat eu ceva substanțial. Cum s-a ajuns la repararea greșelilor totuși? Am plecat de la încercarea de a dovedi că există viață după moarte.

Soundtrack-ul merita mai multă atenție. Actorii meritau un scenariu mai bun. Ellen Page și Diego Luna ies în evidență. Nina Dobrev, în schimb, ne demonstrează încă o dată că e capabilă să joace un singur rol… și nici pe acela bine. Lui Kiefer Sutherland, singurul actor din filmul original prezent în distribuție, nu i s-a acordat suficientă atenție sau vreun rol ceva mai special. Acesta a sugerat într-un interviu că „Flatliners” de anul acesta va fi un sequel al filmului din 1990, nu un remake. Nimic nu a părut să confirme teoria, Sutherland jucând un simplu profesor, fără vreun cuvânt de zis în experimentele studenților lui.

Cu un buget de 19 milioane de dolari, nu a fost un eșec total la box office. A reușit să rămână 8 săptămâni în cinematografe, câștigând 45 de milioane de dolari pe plan mondial. Dacă e să îl comparăm totuși cu mult mai celebrul „It”, „Flatliners” de-abia a reușit să nu se scufunde. Cu un buget de doar 35 de milioane de dolari, „It” a câștigat aproape 700 de milioane de dolari la nivel mondial. „Linia morții” se poate totuși mândri că a rămas trei săptămâni în topul de „Worst openings.”

Flatliners putea fi mai mult. Putea alege ce să fie. Un film de groază, un sci-fi sau un emoționant thriller despre niște tineri adulți. Fiecare poveste avea o sclipire ce aștepta să iasă la suprafață. Amestecarea lor, însă, nu a dat roade. Scenariul urmărește prea multe idei și își pierde esența. Un început remarcabil, un sfârșit comun.

 

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other