Rock-ul românesc a fost mereu un subiect controversat. Sunete distorsionate, ritmuri grele de tobe, vocea ascuțită. Toate acestea reprezintă elementele unui gen muzical care cu tot dinadinsul a vrut să se diferențieze de celelalte. De la începuturi, din anul 1960, rock-ului românesc a cunoscut mai multe etape în evoluția sa, în funcție de viziunea dictaturii cu privire la izolarea sau deschiderea țării spre occident. Ca urmare a acestor conjucturi, muzica rock a avut de suferit. Puține realizări, lipsa totală de interes și a unui peisaj muzical propice, toate acestea au făcut ca multe formații rock să dispară la puțin timp după apariția lor.

Printre primele trupe de muzică grea din România se numără, Phoenix, Cometele, Uranus, Sincron, Sideral. Singurul nume sonor este Phoenix. Acum o formație legendară, trupa înființată în 1962, la Timișoara, este singurul exemplu al unei formații rock din România care a reușit să treacă peste orice încercare de distrugere a unui noul val muzical, supranumit ,,formații de chitare electrice”.

În vremea în care Rolling Stones, The Beatles, The Sonic, Bee Gees se aflau pe culmile gloriei și erau apreciate internațional datorită unui nou val muzical mult mai ritmat, energic, formațiile noastre autohtone erau obligate să repete în camere obscure. Concertele formațiilor mai sus enumerate erau pe stadione arhipline, în timp ce formațiile românești adunau câteva zeci de persoane într-un subsol, mai mult ca un act de rebeliune împotriva cenzurii și a statului deoarece în acea perioadă rock-ul încă nu era înțeles și acceptat.

Timpul a trecut, vremurile acelea au apus odată cu formațiile și a urmat un noul val. După 1989, scena muzicală din România a explodat. Dar nu în favoarea rock-ului. Disco, hip-hop, dance și electro. Acestea sunt genurile muzicale care au luat cu asalt un popor doritor de orice nu era permis înainte de 1989. Dar, de undeva din subsolul scenei muzicale românești, mai multe formații și-au făcut apariția. Punk, metal, glam rock, un alt val care părea fără speranțe, dar care a supravițuit oarecum. În continuare a lipsit interesul, susținerea de orice fel și crearea unei scene propice. Astfel, cei care nu înghițeau ritmurile melodiilor disco și nu vedeau industria muzicală doar ca o simplă afacere dintre artist și canal media au început să-și creeze propria scenă muzicală.

Este greu să fii artist în Romania. Mai ales dacă gusturile sau preferințele tale muzicale nu coincid cu ceea ce este dorit de posturile muzicale. De cele mai multe ori nu contează mesajul sau complexitatea sunetului, ci ceea ce a devenit un etalon în această industrie: sunetele ,,placute”, show-urile playback sau versurile care nu prezintă niciun mesaj. În comparație cu sunetele de chitară distorsionată, tobele puternice sau urletele care spun o poveste sau mesaj sunt preferate cele cu versuri cu rime puerile, trimiteri la gastronomie sau la povești de dragoste cu valoare de kitsch. Sau, în cel mai rău caz, cele care vorbesc despre dușmani sau valoare.

Pe lângă problemele de difuzare se numără și cele ale concertelor. Sau, mai bine zis, lipsa lor. De ce ți-ar oferi un patron de club seara de vineri sau sâmbătă (cele mai profitabile din săptămână) dacă nu vine nimeni? În cel mai bun caz, apar câteva persoane din curiozitate, dar asta nu prea contează când localul rival aduce o trupă consacrată.

Pare ceva fantastic dar într-o altă lume, cea care a fost denumită ,,underground”, există persoane care din dorința de a creea muzica preferată investesc bani și timp în pasiunea lor. În ziua de azi nu poate fi numită această mișcare mai mult decât o pasine, deocare toate funcționează pe principiul DIY (Do it yourself), artiștii trebuie să își cumpere instrumentele, să își producă singuri muzica și să vină cu ,,bani de acasă” pentru a face toate acestea.
Aceasta este scena rock românească în momentul de față. Ireal, dar este adevărat. Rock-ul în România pare să fie un subiect care de la început nu a fost plăcut. Dar, în ciuda atâtor opoziții și încercărilor de asuprire, pare să nu moară niciodată. Nu este înțeles de toată lumea, nu este comercializat, nu produce bani. Dar face un singur lucru. Adună oanemii care împărtășesc o altă viziune despre lume, artă, versuri. Un gen muzical neînțeles, dar plin de semnificație.

Centrul de preferințe pentru confidențialitate

Necessary

Advertising

Analytics

Other